Nov 16 2009
gone
http://andrephiene.wordpress.com/
Nov 15 2009
lumea reala
cine mai are vreun dubiu ca cei mai mari infractori sunt mana in mana cu “oamenii legii”? poate cei naivi, poate ce care nu traiesc in lumea reala…. o lume reala atat de cruda incat de multe ori stau si ma intreb oare cum o sa supravietuiesc pana la sfarsitul zilelor ce-mi sunt date sa traiesc? cum sa tac? cum sa ma fac nestiutoare?
singura solutie pentru a avea o viata usoara este sa inveti sa nu stii. dar cum faci asta cand langa tine se intampla lucruri?
am vazut Taken. un film care-ti da forta sa iei un pistol si sa-i impusti in cap pe toti. personajul principal a putut sa faca asta. eu, oricat mi-as dori, n-am sa pot. asta e diferenta dintre realitate si fictiune.
Nov 14 2009
schimbarea
Imi plac schimbarile. De cand sunt eu pe weblog.ro cred ca platforma s-a schimbat de cel putin 2 ori. Deci sunt de ani buni aici. De prin 2005 daca nu ma insel. Frustrarea vine insa, nu din schimbare, cat din disparitia posturilor in care am investit atat sentiment, atat ura, din dezorganizarea pe care o simt acum vizavi de tot ce insemna blogul acum o luna. Unde sunt abonatii, oare ei mai primesc postarile?
Ma legau poate prea mult de trecut insemnarile alea, poate e mai bine asa, desi simt totusi ca-mi lipsesc niste bucatzele din mine, insa pot sa traiesc cu asta, nu-i bai.
Primul impuls a fost sa-mi fac un alt blog in alta parte. Imi parea mai comod. Mi-am facut astfel cont pe wordpress.com. La dracu 
e la fel si acolo. Deci tot ce a facut weblogul a fost sa vina in pas cu moda. Sa-i intelegem totusi. Asadar m-am intors aici. Am butonat putin si m-am pus pe scris.
Ultima oara cand am scris a fost acum mai bine de o luna cand inca schimbarea era doar o promisiune. Deci, intre timp am ajuns in Bucuresti, am incercat sa ma adaptez in noile conditii, am avut cateva infruntari mai mult sau mai putin furtunoase sau interesante si m-am hotarat sa fac un maraton de 10 postari consecutive cu tot ce vad in jur: oameni, intamplari, chestii care mi se intampla. Cred ca incep de luni..
Pana atunci ..spor!
Sep 20 2009
snow on the sahara
Only tell me that you still want me here
When you wander off out there
To those hills of dust and hard winds that blow
In that dry white ocean alone
Lose out in the desert
Ou are lost out in the desert
But to stand with you in a ring of fire
Ill forget the days gone by
Ill protect your body and guard your soul
From mirages in your sight
Lost out in the desert
You are lost out in the desert
If your hopes scatter like the dust across your track
Ill be the moon that shines on your path
The sun may blind our eyes, Ill pray the skies above
For snow to fall on the sahara
Just a wish and I will cover your shoulders
With veils of silk and gold
When the shadows come and darken your heart
Leaving you with regrets so cold
Lost out in the desert
You are lost out in the desert
If your hopes scatter like the dust across your track
Ill be the moon that shines on your path
The sun may blind our eyes, Ill pray the skies above
For snow to fall on the sahara
If thats the only place where you can leave your doubts
Ill hold you up and be your way out
And if we burn away, Ill pray the skies above
For snow to fall on the sahara
Sep 19 2009
popii, japcangii de serviciu
Nu e nimic mai scarbos pe lumea asta decat un preot care-ti cere bani. Pentru ce… mai putin conteaza: pentru acatiste, pentru slujbe de pomenire, pentru cununii sau botezuri. Nu zic sa nu dai bani deloc, dar cei pe care ii lasi intr-un lacas sfant, atat cat a mai ramas din sfintenia lui, mi se pare normal sa-i dai din suflet si…atat cat crezi de cuviinta. De aici pana la negotul din altar e cale lunga.
Taxa oficiala, pe chitanta, a unei cununii religioase a fost de 100 lei. Insa dupa fericitul eveniment, nasul a fost chemat in altar. Se stia de o alta suma fixa, neconventionala, de 350 lei, pe care o dadeai preotilor pentru tinerea cununiei. Ei bine, "cuviosul" preot, cercetat, din cate am inteles, pentru atitudinea lui de japcangiu, a inceput sa negocieze ca la usa cortului in altar. Pai 450 ca a fost si cor, si inca un preot… Acum ce sa faci? Sa faci bisnitza in altar? Sa ii spui ca e un nenorocit de japcangiu? Sa-ti crape obrazul pentru rusinea lui? Eu l-as fi scuipat…
Si pentru ca nimic nu se termina asa usor cand vine vorba de bani, peste o anumita perioada, mirii trebuiesc scosi la biserica de catre nasi. Acum ce mai conteaza daca nasii vin din Cluj, preotul de serviciu nu putea da certificatul de casatorie pentru ca era ziua lui si era plecat la…o bauta. In plus se zvoneste ca ar mai vrea niste bani si pe certificatul asta, d’aia se lasa asa greu de gasit. Sa nu-ti vina sa il bagi in ma-sa pe el de preot si pe tot alaiul lui de japcangii…
Mergeti la biserica si rugati-va, dar daca vreti sa fie tacamul complet, strecurati niste fofigai in sutana popii, astfel ajunge mai repede rugaciunea la Doamne-Doamne.
Aug 26 2009
amr 5 zile
In 5 zile scap. Abia astept sa plec. Ce-am facut in ultima luna si jumatate o iau ca pe o experienta de viata. Cum am luat de altfel cam tot ce am facut in ultimii ani. Intrebarea ar fi ce voi face eu cand n-am sa mai pot sa plec lasand totul in urma fara sa-mi pese? Ce-o sa fac cand va trebui sa ma tin de ceva anume, sa-mi creez o continuitate undeva, un rost, ceva, orice…
Deocamdata plec in vacanta. O luam spre vest. Vreu sa vad Drobeta si Portile de fier, am auzit ca Hunedoara e frumoasa, Timisoara, Oradea, apoi Pasul Tihuta-unul dintre cele mai grele trasee din Europa cica, drumul catre Odorheiu-Secuiesc mi se pare fantastic,Vatra Dornei, Piatra Neamt si ce-om mai apuca. Dupa astea doua saptamani ma intorc la Bucuresti pentru inca un an. E tot ce-mi doresc.
Abia astept sa plec…
Aug 05 2009
forever …and a day
Through the wind, through the snow, through the driving rain
I’ll crawl all the way home baby, baby, baby
To be back in your arms,
just to taste your kiss,
just to hear you say: "baby, are you all right?"
And I am not …there
I’ll crawl all the way home baby, baby, baby
To be back in your arms,
just to taste your kiss,
just to hear you say: "baby, are you all right?"
And I am not …there
Aug 04 2009
sunt …un caz pierdut
am incercat. macar sa inteleg. nu reusesc. renunt.
am ajuns azi prin niste magazine impreuna cu o cunostinta. ne-am uitat la haine. desi intr-un perimetru de multi metri erau numai rafturi de haine, nu am reusit deloc sa ma identific cu pantalonii roz, bluzele din matase transparenta imbuibate de paiete aurii, colantii mov sau "top"-urile galbene accesorizate cu broderie argintie. nici macar nu mi-au facut cu ochiul curelele viu colorate cat cingatoarea bunicii, nici macar posetele cat trolerul cu care plec adesea. nici pantofii cu platforma, nici opincile care se tot poarta acum, nici cerceii in culorile curcubeului…. deci, clar! am niste probleme. recunosc. sunt o necunoscatoare a modei, a frumosului…
ajung acasa. printre mai multe chestionare incerc sa-mi gasesc un moment de relaxare. sa ascult niste muzica. ma uit in lista de mess si vad un link care redirectiona catre o melodie pe youtube. wow! sa vedem. Lady Gaga- Papa-paparazzi. dupa 30 de secunde scriu "tears in heaven" Eric Clapton. imi revin.
ce bine e aici… here in heaven…
sau Sting. Minunat!
