Oct 13 2007
…
Oprindu-ma, pentru cateva clipe, din agonia pe care nici eu nu o mai suport, am lasat vocile din jur sa se concretizeze in pareri, pe care daca alta data le ignoram complet, de asta data le-am ascultat.. Nu am invata inca sa ascult… nici nu cred ca o voi faca prea curand, dar simt o oarecare oboseala care ma impinge intr-o vulnerabilitate, pe care, daca nu o arat, cu siguranta o simt. Nu sunt superstitioasa, nu cerd in ghinionul pisicii negre sau al numarului 13, dar intamplare sau nu, intr-o zi am nimerit fix pe mama omida de pe b1, femeia care vorbeste mult si nu intelegi nimic. Dupa 15 minute, timp in care am ascultat-o, am retinut ca semnul meu zodiacal este sub semnul lunii negre si ca in perioada asta mi se va intampla ceva care imi va bulversa destinul. Aseara, intamplator sau nu, in localul in care eram, pe revista de pe masa, la zodia mea scria acelasi lucru. Acum, oricat de puternic ai fi, in subconstient, moleculele care se plictisesc, se apuca sa lucreze.
Nu m-am simtit deloc bine zilele astea. Nu mi-a fost bine. Coincidenta sau nu, simt ca ma aflu iar la o rascruce de drumuri, o rascruce prin care am mai trecut.
Momentan am o dezordine totala in foile de pe pat, in programul de zi cu zi, o dezordine in cap si in ce simt care ma afecteaza mai mult decat ar trebui.
Intr-o tara in care ministrul ia caltabos ca mita, angajata trebuie sa fie "primitoare" cu sefii ei si barbatii sunt niste porci pentru ca femeile sunt curve, imi pierd, incet-incet, speranta, ca prea curand situatia se va schimba. Trebuind, prin urmare, sa traiesc in niste conditii, pe care le accept destul de greu, nu-mi ramane decat sa… fac putina curatenie. Si, pentru ca, pentru bani nu sunt dispusa sa fac prea multe lucruri, nu-mi ramane decat sa am un comportament decent si cu bun simt pe care, astia care cresc in grad, il pierd pe drum.
Slabiciunile mele se lasa greu tratate, asta si pentru ca mi-e greu si nici nu le vreau tratate. Sa dai viata gandurilor, visurilor, nu presupune decat vointa si curaj. Este atat de usor, incat sa-ti vezi realizat unu vis este floare la ureche. Steve W. Price spunea ca toata lumea se naste fauritori de visuri, pe parcursul vietii transformandu-se in gropari de visuri. Fiecare are libertatea de a alege. Unde vreau, de fapt, sa ajung: nu mi-a fost greu sa-mi vad dorintele indeplinite. Poate si asta m-a transformat in persoana care nu tolereaza chestii care pentru unii par tampenii. Slabiciunile combinate cu lipsa tolerantei imi dau un sentiment cumplit. O furie grandios de mare impletita cu un sentiment aproape bolnavicios e combinatia careia nu-i vad solutie, momentan. Cand, din motive destul de serioase, situatia nu va fi in favoarea mea, e obositor, frustrant si jignitor sa ma prefac de faptul ca nu ma afecteaza sa vad cum m-am transformat in numarul de telefon tastat cand…se poate.
Suna manelistic, dar nu-mi sta bine pe un loc 2.
Urasc cand realizez ca uneori ma comport exact ca femeile pe care le detest si-mi pare rau ca nu stiu sa apreciez ce am bun langa mine.
Dincolo de cuvinte, chiar dincolo de tacere, dincolo de tot si toate, viata e.. tocmai buna de trait. Ma apuc de curatenie.
